La sfârșitul lunii mai s-a încheiat cu succes proiectul „Schimbă-ți stilul!” derulat de Collegium Varadinum, cu sprijinul Corpului European de Solidaritate. Scopul inițiativei a fost abordarea creativă și experiențială a temelor autocunoașterii, acceptării de sine și vestimentației durabile, cu un accent deosebit pe implicarea generațiilor tinere. Târgurile de haine, sesiunile de consiliere vestimentară, prezentările interactive și atelierele organizate în cadrul proiectului nu doar că au oferit cunoștințe noi, ci au devenit și experiențe memorabile pentru participanți.

În cele ce urmează, vă prezentăm câteva impresii personale ale elevilor, voluntarilor și cadrelor didactice implicate – oameni care au fost parte activă a proiectului și care, prin mărturiile lor, ne arată în câte feluri poate un astfel de program să ofere mai mult decât un simplu eveniment.

Raportul nr. 1. – voluntar: Tőtős Regina

Când m-am înscris ca voluntară în proiect, speram doar că voi putea face ceva util – dar nu bănuiam că această experiență mă va schimba atât de profund. Organizarea târgului de haine și a programelor conexe a fost o provocare captivantă: am creat afișe, am ținut legătura cu participanții, am amenajat standuri și, treptat, s-a format între noi, organizatorii, o comunitate tot mai unită. Totuși, ceea ce m-a marcat cel mai mult au fost numeroasele discuții pe care le-am avut cu participanții. După prezentarea de consiliere în stil vestimentar, de exemplu, a venit la mine o fată drăguță și mi-a spus: „Niciodată nu m-am simțit atât de bine la o prezentare.” Atunci am înțeles cu adevărat că acest proiect nu este doar despre haine, ci despre autocunoaștere, acceptare și sprijin. Sunt recunoscătoare că am putut face parte din el – și sunt sigură că fiecare minut de efort a meritat pe deplin.

Raportul nr. 2. – Povestea voluntarei Varga Dalma

De ani de zile se adunau în dulapul meu haine de care, dintr-un motiv sau altul, nu am avut inima să mă despart – unele aveau valoare sentimentală, altele pur și simplu îmi era greu să le las în urmă. Când am aflat că va avea loc un târg de haine, am simțit imediat că e ocazia mea. Mi-am făcut bagajul cu o valiză plină de haine și am plecat. Încă din primele momente m-a cucerit atmosfera: prietenoasă, colorată, primitoare. Am făcut schimburi, am stat de vorbă, am râs, și am plecat acasă cu piese vestimentare în care, în sfârșit, mă simțeam bine. Însă cea mai mare realizare a fost să trăiesc acel sentiment că nu doar garderoba mea s-a reînnoit, ci și eu. Am primit câteva cuvinte frumoase, complimente, un interes sincer – lucruri care, în viața de zi cu zi, apar rar. Iar în timpul consilierii despre culori, am descoperit o latură a corpului meu pe care până atunci încercasem să o ascund. Acum însă aleg să o evidențiez – și asta datorită acelei zile.

Raportul nr. 3 – participant, elev: Gál Zoltán

La început știam doar că va fi undeva un târg de haine, recomandat de profesoara noastră. Sincer? Am crezut că va fi plictisitor. Dar apoi, de cum am intrat, m-a întâmpinat o lume complet diferită. Standuri colorate, oameni prietenoși și o atmosferă care m-a făcut să mă simt imediat ca acasă. Am aruncat o privire printre haine și până la urmă am încercat și câteva – chiar și unele la care nu m-aș fi gândit niciodată că mi-ar sta bine. Una dintre organizatoare m-a ajutat să aleg un sacou despre care mi-a spus că „mi se potrivește perfect”, iar când m-am uitat în oglindă, am fost uimit: chiar îmi venea bine. Am participat și la un atelier unde am vorbit despre ce ne face să ne simțim bine în pielea noastră – un subiect complet nou pentru mine. Nu a fost stânjenitor, nici forțat – pur și simplu sincer și interesant. Cred că a fost pentru prima oară când m-am gândit cu adevărat la ce transmit lumii prin felul în care mă îmbrac, și că stilul poate însemna și încredere în sine.

Raportul nr. 4 – profesor: Jakab Gábor

Când am aflat despre târgul de haine organizat de Collegium Varadinum, nici nu am stat pe gânduri – am știut că va fi o experiență importantă pentru întreaga clasă. I-am adus pe elevii mei, iar pe drum deja erau plini de entuziasm. La fața locului s-au destins imediat: s-au deschis, au pus întrebări, au probat haine, au râs. Pentru mulți dintre ei a fost prima dată când nu au „făcut cumpărături” într-un mall, ci au schimbat haine într-un mod comunitar, sustenabil. Am putut observa cum se nasc micile descoperiri – „culoarea asta chiar mi se potrivește” sau „croiala asta îmi evidențiază talia”. Ca profesor, această experiență a fost o confirmare: este cu adevărat nevoie de astfel de programe, în care tinerii nu doar învață, ci și simt. Vă mulțumesc că elevii mei au putut face parte din această inițiativă.

Raportul nr. 5 – Povestea voluntarului Tanka László

A fi voluntar a fost un adevărat dar, pentru că am avut ocazia să documentez evenimentele proiectului – nici nu a trebuit să mă gândesc prea mult, am spus „da” imediat. Ca fotograf, rolul meu este să surprind acele momente care poate trec neobservate pentru alții. Dar acest proiect a fost diferit de toate celelalte: nu doar că am documentat, ci am trăit fiecare clipă, am fost prezentă cu toată ființa mea. Forfota târgului de haine, entuziasmul elevilor în timpul activităților creative, liniștea atentă din timpul prezentărilor – toate acestea s-au aflat dincolo de obiectivul camerei mele, dar cumva și în interiorul meu, în inima mea.